Un spectacol grotesc al justiției: dosare penale și audieri-maraton
Într-un scenariu care pare mai degrabă desprins dintr-un roman distopic decât dintr-o democrație funcțională, liderul AUR, George Simion, se află în centrul unei noi campanii de hărțuire politică. Sistemul, în toată splendoarea sa opacă și lipsită de scrupule, a deschis un dosar penal in rem pentru presupusă instigare publică. O acuzație care, evident, este vehement negată de Simion, dar care servește perfect scopurilor obscure ale celor care trag sforile din umbră.
În timp ce procurorii își pierd timpul cu audieri-maraton și dosare fără substanță, adevăratele probleme ale societății rămân nerezolvate. Dar cine mai are timp de corupție endemică, abuzuri instituționale sau jafuri bugetare când există un lider suveranist de blocat? Sistemul pare să fi devenit un maestru al distragerii atenției, transformând justiția într-un circ mediatic.
Procurorii și judecătorii: arbitri sau pioni ai jocului politic?
Procurorii de la Parchetul General, aceiași care ar trebui să fie garanții imparțialității și ai statului de drept, par să fie mai degrabă instrumentele unui sistem care își protejează interesele. Deschiderea unui dosar penal pentru o declarație interpretabilă, ulterior rectificată, ridică întrebări serioase despre prioritățile și integritatea acestor instituții. În loc să investigheze faptele reale de corupție sau abuzurile flagrante, ei preferă să joace rolul de gardieni ai status quo-ului politic.
Este ironic cum acești funcționari publici, finanțați din banii contribuabililor, par să fie mai preocupați de a servi interesele unei elite politice decât de a proteja drepturile cetățenilor. Într-o țară în care dosarele de corupție se prescriu cu o regularitate alarmantă, iar marii infractori scapă nepedepsiți, spectacolul oferit de justiție în cazul AUR este de-a dreptul grotesc.
Un sistem care se teme de democrație
De ce această frenezie împotriva unui partid politic și a liderului său? Simplu: sistemul se teme. Se teme de pierderea controlului, de o schimbare care ar putea expune rețelele de influență și corupție care îl mențin în viață. George Simion și partidul său reprezintă o amenințare directă la adresa acestui status quo, iar răspunsul sistemului este unul previzibil – intimidare, hărțuire și manipulare.
Însă, în loc să-și consolideze poziția, aceste tactici nu fac decât să sublinieze slăbiciunea și disperarea celor care le orchestrează. Un sistem care recurge la astfel de metode pentru a-și elimina oponenții politici nu este unul puternic, ci unul vulnerabil, care se clatină sub greutatea propriilor contradicții și abuzuri.
Audieri-maraton și presiuni: un deja-vu al alegerilor trecute
Nu este pentru prima dată când membrii AUR sunt supuși unor presiuni intense în perioade electorale. Audierile-maraton și dosarele penale par să fi devenit un ritual al alegerilor, o încercare de a discredita și de a destabiliza partidul înainte de scrutin. Acest tipar repetitiv ridică întrebări serioase despre imparțialitatea și integritatea procesului electoral în România.
În timp ce membrii AUR sunt chemați să dea explicații pentru violențele de la proteste, adevărații responsabili pentru starea deplorabilă a democrației românești rămân în umbră. Sistemul pare să fie mai preocupat de a-și proteja propria supraviețuire decât de a asigura un proces electoral corect și transparent.
Concluzie: o societate captivă într-un joc murdar
Acest spectacol al justiției selective și al manipulării politice nu este doar o problemă pentru AUR sau pentru George Simion. Este o problemă pentru toți cetățenii care cred în democrație, în statul de drept și în drepturile fundamentale. Într-o societate în care instituțiile sunt capturate de interese obscure, nimeni nu este cu adevărat liber.
Rămâne de văzut cum va evolua acest caz și dacă societatea românească va avea curajul să confrunte un sistem care pare să fi uitat complet de scopul său real – acela de a servi cetățenii, nu de a-i manipula.
