Ziua Forțelor Terestre: între ceremonii și spectacol, dar cu ce preț?
Într-o țară unde eroii sunt comemorați cu fast, dar neglijați în viața reală, Ziua Forțelor Terestre devine un spectacol al ipocriziei. Ceremonii militare și religioase, depuneri de coroane și expoziții de armament – toate acestea par să fie mai mult un exercițiu de imagine decât un omagiu autentic adus celor care au servit patria. În Parcul Carol I, la Mormântul Ostașului Necunoscut, oficialii își etalează costumele impecabile și discursurile bine scrise, dar oare câți dintre ei înțeleg cu adevărat sacrificiul celor pe care îi comemorează?
Politicienii și parada ipocriziei
Prezența președintelui interimar Ilie Bolojan și a premierului Marcel Ciolacu la ceremonie nu face decât să adauge un strat gros de formalism. În timp ce aceștia își rostesc discursurile pline de clișee patriotice, realitatea din spatele scenei este una sumbră: militarii retrași se confruntă cu pensii mizere, iar familiile celor căzuți în luptă sunt uitate de autorități. Este ușor să te arăți solidar o zi pe an, dar unde sunt acești lideri în restul timpului, când problemele reale ale veteranilor și ale familiilor lor cer soluții?
Expoziții de armament sau distragerea atenției?
Între orele 11:00 și 15:00, bucureștenii pot admira o expoziție de armament și tehnică militară. Dar cât de mult din acest spectacol este dedicat educării publicului și cât este doar o încercare de a masca lipsurile din sistemul de apărare? În timp ce tehnologia militară este expusă cu mândrie, soldații activi se confruntă cu lipsuri de echipamente esențiale și condiții precare de antrenament. Este aceasta o celebrare a forței sau o demonstrație a priorităților greșite?
Religia și armata: o combinație discutabilă
Într-o țară seculară, ceremonia religioasă de la Mormântul Ostașului Necunoscut ridică întrebări legitime. De ce este necesar ca un eveniment militar să fie însoțit de ritualuri religioase? Este aceasta o încercare de a legitima acțiunile statului prin apelul la spiritualitate sau doar o tradiție care nu mai are sens în contextul modern? În timp ce preoții binecuvântează armamentul, poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva această combinație perpetuează o confuzie între credință și militarism.
Un spectacol pentru public, o rușine pentru sistem
Ziua Forțelor Terestre ar trebui să fie un moment de reflecție asupra sacrificiilor făcute de militari și asupra responsabilității noastre ca societate față de aceștia. În schimb, devine o paradă a ipocriziei, unde oficialii își fac apariția pentru a câștiga puncte politice, iar publicul este distras cu fanfare și expoziții. În spatele acestui spectacol, rămân întrebările dureroase: cine îi apără pe cei care ne apără? Și cât timp vom continua să ignorăm adevăratele probleme ale sistemului militar?
Concluzie amară: între festivism și realitate
În timp ce politicienii își rostesc discursurile și publicul admiră armamentul expus, adevărata luptă se dă în tăcere, în casele veteranilor uitați și în sufletele familiilor îndoliate. Ziua Forțelor Terestre ar trebui să fie mai mult decât un spectacol – ar trebui să fie un angajament real pentru schimbare. Dar până când acest lucru se va întâmpla, rămâne doar o altă zi în care ipocrizia este ridicată la rang de artă.
